Eritreea Informatii de baza
| Ora locala | Timpul tau |
|---|---|
|
|
|
| Fusul orar local | Diferența de fus orar |
| UTC/GMT +3 ora |
| latitudine / longitudine |
|---|
| 15°10'52"N / 39°47'12"E |
| codificare iso |
| ER / ERI |
| valută |
| Nakfa (ERN) |
| Limba |
| Tigrinya (official) Arabic (official) English (official) Tigre Kunama Afar other Cushitic languages |
| electricitate |
 Tipul c european cu 2 pini |
| steag national |
|---|
 |
| capital |
| Asmara |
| lista băncilor |
| Eritreea lista băncilor |
| populației |
| 5,792,984 |
| zonă |
| 121,320 KM2 |
| GDP (USD) |
| 3,438,000,000 |
| telefon |
| 60,000 |
| Telefon mobil |
| 305,300 |
| Numărul de gazde Internet |
| 701 |
| Număr de utilizatori de Internet |
| 200,000 |
Eritreea introducere
|
Eritreea este situată în nord-estul Africii, Etiopia la sud, Sudan la vest, Djibouti la sud-est și Marea Roșie la est. Se întinde pe o suprafață de 124.300 kilometri pătrați (inclusiv Insulele Dakhlak). Are o coastă de 1.200 de kilometri și se confruntă cu Arabia Saudită și Yemen peste mare. Poziția strategică a strâmtorii Mande, gâtul pasajului maritim pe cele trei continente ale Europei, Asiei și Africii, este foarte importantă. Eritreea este o țară agricolă, cu 80% din populație angajată în agricultură și creșterea animalelor. Eritreea, numele complet al Eritreii, se află în nord-estul Africii, cu Etiopia la nord, Sudan la vest, Djibouti la sud-est și Marea Roșie la est. Se întinde pe o suprafață de 124.320 kilometri pătrați (inclusiv Insulele Dakhlak) și are o coastă lungă. Se află la 1200 de kilometri distanță de Arabia Saudită și Yemen peste mare, iar Strâmtoarea Mande, gâtul celor trei continente ale Europei, Asiei și Africii, are o poziție strategică foarte importantă. Eritrea a fost odată centrul politic, economic și cultural al Imperiului Aksum și a fost condusă de Regatul Etiopiei pentru o lungă perioadă de timp. În 1869, italienii au început să ocupe teritoriul Eritreii și au declarat-o colonie în 1882. În 1890, se intenționa combinarea zonelor ocupate într-o colonie unificată, numită „Eritreea”, care este originea numelui Eritreii. Italia s-a retras în 1941, iar Ecuadorul a fost ocupat de Marea Britanie și a devenit tutelă. În 1950, Eritreea a format o federație cu Etiopia ca unitate autonomă. Cele două părți au format federația în 1952, iar forțele britanice s-au retras în acel an. În 1962, Eritreea a devenit o provincie din Etiopia. În perioada 23-25 aprilie 1993, Ecuador a organizat un referendum privind independența Ecuadorului și 99,8% dintre alegători au fost în favoarea independenței. Guvernul de tranziție etiopian acceptă rezultatul referendumului și recunoaște independența Ecuadorului. Ecuadorul și-a declarat oficial independența pe 24 mai 1993 și și-a organizat sărbătoarea fondatoare. Steag național: este dreptunghiular. Suprafața steagului este compusă din trei triunghiuri, iar triunghiul isoscel roșu lângă stâlp. În partea roșie, există un model circular compus din trei ramuri de măslin galbene. Roșul simbolizează lupta pentru independență și eliberare, verde simbolizează agricultura și creșterea animalelor, albastrul simbolizează resursele marine bogate și bogăția țării, galbenul simbolizează resursele minerale, iar ramura de măslin simbolizează pacea. Eritreea are o populație totală de 4,56 milioane (estimată în 2006) și există 9 grupuri etnice: Tigrinya, Tigray, Hidalaibe, Biren, Kunama, Nala, Saho, Departe, Rashaida. Dintre acestea, triburile Tigrinya și Tigray reprezintă majoritatea, iar tribul Afar se află în cea mai mare parte în sud-est și are o influență mai mare. Fiecare grup etnic își folosește propria limbă, principalele limbi fiind Tigrinya și Tigray. Engleză generală și arabă. Credințele religioase sunt dominate de creștinism și islam, cu jumătate dintre adepți, iar câțiva cred în catolicism și fetișism tradițional. Eritreea este o țară agricolă, 80% din populația țării este angajată în agricultură și producția zootehnică. Produsele agricole reprezintă 70% din veniturile din export. Creșterea animalelor ocupă o proporție considerabilă în economia națională. Resursele naturale precum petrolul, cuprul, aurul, fierul, sarea și gazele naturale sunt, de asemenea, abundente. Principalele sectoare industriale includ rafinarea petrolului, textilele, prelucrarea alimentelor, pielăria, fabricarea articolelor din sticlă și fabricarea de încălțăminte. Linia de coastă a Ecuadorului are o lungime de 1.200 de kilometri, iar industria maritimă este relativ dezvoltată. Portul Massawa, singurul port de adâncime de pe Marea Roșie și portul artificial Assab, au un randament mare. |